WWW - World Wide Web
3.1
Definiție
Termenul World
Wide Web, abreviat WWW sau si www, numit scurt si web, care
în engleză înseamnă „pânză” (de păianjen) reprezintă totalitatea site-urilor/documentelor
si informaților de tip hipertext legate între ele, care pot fi
accesate prin rețeaua mondială de Internet.
Documentele, care
există în diferite locații pe diverse calculatoare server, pot fi regăsite cu
ajutorul unui identificator univoc numit URL. Hipertextul inclusiv imaginea
sunt afișate cu ajutorul unui program de navigare în web numit browser,
care descarcă paginile web de pe un server web si le
afișează utilizatorului.
WWW este numai unul din
numeroasele servicii și aplicații informatice disponibile în Internet. Alte
servicii sunt de exemplu: afișarea de informații cu formă de text, imagini și
sunete, poșta electronică e-mail, chat, aplicații video, sondări de opinie,
lucrul pe un calculator de la distanță prin Internet, grupuri de discuții pe
diverse teme, sisteme de jocuri interactive ș.a.
Browserele actuale pot
nu numai să afișeze pagini web, ci oferă și interfețe către celelalte servicii
Internet, având astfel un efect integrator (pentru toate serviciile e suficient
un singur browser). De aceea granițele dintre serviciul WWW și celelalte
servicii din Internet nu sunt întotdeauna clare.
3.2.
Scurt Istoric
Webul a fost inventat
în 1989 la Centrul European de Cercetări Nucleare (CERN)
in Geneva, Elveția. Propunerea inițială de creare a unei colecții de
documente având legături între ele , a fost făcută de Tim
Berners-Lee în martie 1989, propunerea care a apărut în urma
problemelor de comunicare pe care le întâmpinau echipele de cercetători ce
foloseau centrul, chiar și folosind poșta electronică.
Primul prototip al
acestei colecții (mai întâi în format de text simplu) a apărut nu mult înainte
de decembrie 1991, când s-a făcut prima lui demonstrație publică. Studiul
a fost continuat prin apariția primei aplicații grafice Mosaic, în
februarie 1993, realizată de cercetătorul Marc Andreessen de la
Centrul Universitar Naţional pentru aplicatii de procesare rapida (NCSA)
din orașul Urbana-Champaign din statul
federal Illinois, SUA.
În 1994 Centrul
European de Cercetări Nucleare si Ministerul Tehnologic Massachusetts (M.I.T)
au format impreuna World Wide Web, care are drept obiectiv dezvoltarea
webului, standardizarea protocoalelor și încurajarea legăturilor
dintre site-uri. Berners-Lee a devenit directorul acestui program, pe cand
M.I.T. coordonează partea americană a consorțiului, iar partea europeană este
coordonată de Institutul francez pentru cercetare in informatica si
automatica (INRIA).
Webul a evoluat până la
ceea ce este astăzi, adică un serviciu multimedia integrativ, având ca suport
fizic Internetul.
Berners-Lee și echipa
sa au realizat primele versiuni pentru patru componente cheie necesare
serviciului web, și anume:
·
protocolul de intercomunicație HTTP;
·
limbajul de descriere
a hipertextului HTML, pentru a putea fi afișat de browser;
·
serverul de web;
·
Browsere
3.3.
Funcţionare:
La baza funcționării
webului stau 3 standarde, și anume:
1.
(HTTP) - Hypertext Transfer
Protocol, stiva de protocoale de interconectarea sistemelor deschise (OSI) prin
care serverul web și browserul clientului (utilizatorului) comunică între ele;
2.
(HTML) - Hypertext Markup Language,
prezentarea paginilor web.
3.
(URI) - Uniform Resource Identifier,
sistem universal de identificare a resurselor din web, folosit pentru a
identifica și regăsi paginile web;
4. HTTP- Hypertext Transfer Protocol
4.1. Introducere:
HTTP (Hypertext Transfer Protocol)este metoda cea mai des utilizată pentru accesarea informațiilor în Internet care sunt păstrate pe servere World Wide Web (WWW). Protocolul HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul "implicit" al WWW-ului. Dacă un URL nu conține partea de protocol, aceasta se consideră că fiind http. HTTP-ul presupune că pe calculatorul destinație rulează un program care înțelege protocolul. Fișierul trimis la destinație poate fi un document HTML (abreviație de la HyperText Markup Language), un fișier grafic, de sunet, animație sau video, de asemenea un program executabil pe server-ul respectiv sau și un editor de text.
4.2. Modul de functionare
HTTP oferă o tehnică de comunicare prin care paginile web se pot transmite de la un computer aflat la distanță spre propriul computer.
Conceptul de webmapping/webgis - cartografiere web s-a schimbat semnificativ o dată cu lansarea de către Google, în Februarie 2005, a serviciului de hărți Google Maps.
Abordarea Google, total diferită de tot ce există la acel moment, a fost un succes instantaneu. Rețeta succesului a fost interfață grafică redusă la minim, servire eficientă a hărților sub formă de tile-uri pre-renderizate, navigare rapidă în cadrul hărții, posibilitatea de a construi aplicații customizate (mashups) folosind un API public. Ideea a fost repede preluată de companiile concurente Google (Yahoo, Microsoft) .
Astfel s-a născut OpenLayers, o aplicație scrisă în JavaScript care permite construcția de aplicații de webmapping într-o manieră similară cu cea Google. Mai mult, OpenLayers conține zeci de funcționalități suplimentare, printre care se remarca suportul pentru formatele și protocoalele OGC (Open Geospatial Consortium): WMS, WFS, WMC, GML, KLM.
Când vine vorba de aplicații de cartografiere web, una din cele mai căutate funcții este cea care permite afișarea propriilor puncte de interes. Serviciul web OpenLayers permite afișarea punctelor de interes stocate într-un fișier de tip text (.txt). Fișierul poate fi creat cu ajutorul unui simplu editor de text (Ex: Notepad, EditPlus) sau folosind aplicații de calcul tabelar (Ex: MS Office Excel, Open Office Calc). Acesta trebuie să conțină o serie de informații standard, structurate sub formă de coloane, delimitate prin tab-uri. Valorile posibile sunt:
· point: Coordonatele punctului de interes sub forma latitudine, longitudine;
· lat: Latitudinea punctului de interes;
· lon: Longitudinea punctului de interes;
· iconURL: Adresa web unde se găsește simbolul grafic prin care se dorește reprezentarea pe hartă a punctului de interes;
· iconSize: Dimensiunea în pixeli a simbolului grafic;
· iconOffset: Poziția colțului din sînga sus a simbolului grafic față de coordonatele punctului de interes;
· title: Titlul punctului de interes
· description: O descriere pentru punctul de interes. Acest text va fi afișat sub titlu, în cadrul lui putind fi folosite marcaje HTML.
